Ceea ce am încredințat Lui e al meu și azi

"Stăteam în fața acestor micuți și încercam să mă încurajez. Oh, ce aș putea să le zic din tot ce am pregătit, gândit, regândit, notat pe foaie și subliniat în Biblie? Gândul îmi era la telefonul care era la încărcat de câteva ore, dar în pofida acestui lucru tot nu voia să se pornească. Ce ispită fix azi! Să se strice dintr-o dată, fix cu o oră înainte de studiul biblic cu cei mici din programul taberei. Mai bine nici că se putea. Acest lucru mi-a provocat tulburare. Dar, trecând peste această problemă, am început să le predau copiilor despre împăratul Nebucadnețar și visul său..."
Nu știam că în acea zi Dumnezeu voia să mă învețe un lucru tocmai prin ceea ce eu le spuneam acelor copilași. Așa cum împăratul Nebucadnețar a fost izgonit din împărăția sa, alungat de pe scaunul de domnie, îndepărtat din mijlocul a ceea ce făcuse el pentru simplul motiv că era mândru (credea că prin puterea lui a construit toate acestea), tot așa Dumnezeu mi-a arătat că, prin faptul că aveam un telefon, nu însemna că a fost meritul meu, obținut prin puterile mele. Nu, ci chiar acest simplu, banal lucru de a avea un telefon este meritul lui Dumnezeu. Tocmai ce le spusesem micuților că tot ce avem este prin puterea Domnului și nicidecum prin propriile noastre eforturi, și eu nu realizasem adevărul acestor cuvinte. Asta până atunci. Toată ziua m-am gândit la acele cuvinte, iar seara m-am aplecat pe genunchi și am zis: "Doamne, tot ce am, viața mea, suflarea mea, lucrurile mele, chiar și telefonul, Ți le încredințez Tie. Căci nu eu le-am obținut, ci Tu mi le-ai dat și-Ți mulțumesc." Aveam inima împăcată știind că acum sunt mai mult decât conștientă de acest adevăr și având pace în suflet. Vă vine să credeți sau nu, dar a doua zi dimineață telefonul a pornit la fel de repede precum se stricase cu o zi în urmă. Poate spune cine ce a vrea, dar eu tot cred că aici a fost  mâna Dumnezeului meu la lucru.

"Am ținut multe lucruri în mână și le-am pierdut, dar ceea ce am încredințat în mâinile lui Dumnezeu este al meu și astăzi."

Oh, cât adevăr! Din păcate mulți dintre noi nu știm asta. Încercăm prin propriile noastre puteri să ne construim vise, să adunăm și să lăsăm moșteniri, să construim cariere și să strângem bani. Iar de multe ori ajungem să le pierdem pentru a ne da seama că ele nu sunt decât binecuvântări primite din Cer.

Oare nu așa este și cu viitorul nostru? Ne facem planuri cu privire la viitoarea noastră locuință, poate la ce școală vom merge sau ce mașină ne vom cumpăra, de ce nu și cu cine ne vom întemeia o familie? Dar oare le-am lăsat toate în mâna lui Dumnezeu? Gândurile cu privire la viitorul nostru? De ce am face acest lucru? Pentru că așa știm sigur că toate vor lucra spre binele nostru conform planului Lui Dumnezeu (Romani 8:28). Pentru că așa știm că nu vom da greș. Pentru că așa vom vedem mâna Domnului la lucru în viața noastră. Pentru că așa credința noastră va crește. Predă-I Lui tot ce ai, inima, familia, lucrurile materiale pe care le deții. Lasă-ți problemele, frământările în mâna Sa. Vei vedea că toate acestea se vor rezolva, iar ceea ce e menit să fie al tău nu se va pierde, toate vor rămâne în mâna ta.