Apus de soare, gânduri de viitor

Îmi plac mult apusurile, mai ales în serile de vară când greierii cântă şi în jurul meu e linişte. Apusul soarelui mă duce cu gândul la viitorul meu. E ceva nesigur, deşi în capul meu sunt multe idei şi planuri bine puse la punct. Ştiu ce îmi doresc de la viață, dar oare ştiu ce vrea Dumnezeu de la mine? Asta e faza cu noi oamenii: ne facem planuri, ştim unde o să ne aflăm peste 10, 20 sau 30 de ani, cum şi ce vom face atunci, dar nimeni nu îl întreabă pe Dumnezeu care e planul Lui şi unde ne vede El peste câțiva ani. E ca şi cum ne-am avânta în mare, dar fără vestă de salvare. Eu cred şi pe principiul ăsta am crescut şi vreau să cresc în continuare: nu suntem întru totul independenți, adică viața noastră stă în mână cuiva. A mea stă în mâna lui Dumnezeu. Aici nu e vorba de religia mea, de cultul din care fac parte. Aici e vorba de lucrul de care depindem noi, de acel ceva în care ne punem încrederea. Unii cred în puterea, inteligența şi în curajul lor. Îşi pun toată nădejdea în ei înşişi. Ei cred că vor reuşi singuri să îşi croiască viața, să treacă peste necazurile şi toate piedicile care le vor apărea în cale. Dar alții se încred în Acela care le-a dat viață, adică Dumnezeu. În El îşi pun toată încrederea, puterea şi viața lor. Ei ştiu că orice s-ar întâmpla nu e la voia întâmplării sau că asta a fost voia destinului. Ei ştiu că orice problemă sau necaz vine de la Domnul şi tot cu El vor trece peste.
Şi de multe ori asta face diferența între cei care au probleme şi cad sau cei care se ridică. Depinde pe ce sau cine te bazezi în viață. E important să ştim că noi nu suntem decât nişte oameni, mai greşim, mai cedăm, nu suntem deloc perfecți. Dar El nu greşeşte şi e perfect din toate punctele de vedere. Iar dacă ai această credință nu trebuie să îți mai fie teamă de viitor.
 Atunci e ca şi cum te-ai avânta în mare, dar cu vestă de salvare. Fiind protejat, nimic nu o să te poată opri ca să ajungi la mal, în viitorul celălalt, în Cer.