Gânduri la final de clasa a 12-a

Doamne, îmi amintesc cum doamna învățătoare ne lua mânuțele noastre mici în mâna ei și ne arăta cum să scriem, încet, fără grabă, fiindcă eram doar niște bobocei la început de drum. Așa ne-ai luat și Tu de mână și ne-ai arătat cum să ne scriem viața pe pagina acestui pământ dacă vrem ca la final să spunem "s-a meritat"! Îmi amintesc cum am învățat să citesc, cum am deschis prima carte și am citit-o pe nerăsuflate. Doamna învățătoare zâmbea când ne vedea așa de sârguincioși, căci își făcuse pe deplin datoria. La fel zâmbeai și Tu când ne vedeai citind despre Tine, știind că Ți-ai împlinit bine misiunea acum mii de ani, când Te-ai sacrificat pentru noi. Peste câțiva ani am ajuns să învățam mai multe materii deodată, iar domnii profesori ne ascultau pe fiecare pe rând și ne scriau nota pe care o meritam în catalog. Tu ești profesorul, multitudinea de lecții sunt lucrurile care ni se întâmplă în viață și din care învățăm pe viu, iar nota depinde de cum alegem noi să trecem prin ele, cu ce fel de inimă: mulțumitoare, temătoare sau plină de amărăciune? Țin minte cum nu m-am descurcat la tablă, fiindcă nu înțelesesem întreaga lecție predată. A venit domnul meu profesor, care a fost ca un bunic blând și răbdător, și mi-a explicat din nou, pas cu pas problema și rezolvarea ei. M-am întors în bancă mult mai fericită că înțelesesem. Doamne, atâtea lecții au fost pe care nu le-am înțeles. Te întrebam "De ce trebuie să trec pe aici?" și ai luat Tu creta în mână, arătându-mi cu răbdare, la tabla vieții mele, unde greșisem și care e drumul corect spre pacea deplină. Atunci, doar atunci, am fost fericită că am înțeles ceea ce Tu ai vrut să îmi transmiți. Ajunsă la liceu, îmi era teamă să ies din carapacea mea, să mă dezvolt, deși era spre binele meu, să cunosc oameni noi și să mă responsabilizez. Dar și aici profesorii și toate cadrele școlare au avut un rol important, îndrumându-mă cum știau ei că e mai bine și crezând în mine, în noi ca elevi. Exact la fel ai făcut și Tu, o, Doamne! Îmi era frică să pășesc pe cale alături de Tine, din cauza a ceea ce ar putea spune oamenii sau de eventualele eșecuri. Dar ai crezut în mine, mi-ai oferit multe oportunități și mi-ai dat un viitor și o nădejde. Așa cum face orice tată iubitor pentru copilul său.

Acum, la finalul acestor 12 ani, privesc cu nostalgie în urmă. Fiecare julitură, notă proastă, noapte petrecută învățând sau refuz din perioada școlii a fost doar spre binele meu și creșterea mea. Dacă aș schimba ceva? Nu, Dumnezeu m-a așezat la locul potrivit, printre colegii și profesorii potriviți. Iar pentru asta sunt mai mult decât mulțumitoare. Astăzi ar fi fost ziua noastră, dar îl întreb pe Dumnezeu, nu de ce e așa, ci care este lucrul pe care El vrea să ne învețe din asta.

Tată, binecuvintează fiecare elev care astăzi trebuia să dea drumul balonului spre Tine, cu toate rugăciunile și speranțele pentru viitor! Toate sunt în mâna Ta!