Doamne, văd. Ştii ce văd? Ură, durere, dispreț, nepăsare, răutate, furie, viclenie, minciuni. Păcate peste păcate. Şi ştii ce mai văd, Doamne? Familii destrămate, adolescenți uitați de proprii părinți, bătrâni alungați la azile, mii de avorturi, mii de crime, sinucideri. De ce? De ce, Doamne, atâtea nelegiuiri pe Pământ? Nu Tu ai creat tot ce ne înconjoară, inclusiv şi omul, chiar şi cerul? Văd atâta suferință, atâta nedreptate. Când vii să ne iei Acasă? Acasă la Tine unde toate acestea nu există. Nu mai vreau să văd cum lumea asta încetul cu încetul se autodistruge, cum se afundă tot mai mult în păcat. Unde sunt creştinii care altădată îşi dădeau viața pentru credința lor, dar acum ar fi în stare să-şi nege Creatorul? Ştii unde? În biserici. Da, acolo sunt. Doar că azi nu îi mai deosebeşti de cei adevărați. Toți spun că ar fi miei, dar numai ei şi Dumnezeu ştiu ce blană poartă. Nici tinerii nu mai sunt uniți. De ce în ziua de azi poți să ai mai multă încredere într-un tânăr din lume decât într-un frate de al tău? Da, sunt multe întrebări și prea puține răspunsuri. Dar toate la vremea lor. Până atunci trebuie să stăm în post și rugăciune.
Doamne, fă Tu dreptate în această lume plină de păcate.
Comentarii
Trimiteți un comentariu